Despre Presa si Cenzura

In urma cu aproape o saptama, trei lucratori de la postul de radio EuropaFM au demisionat in urma unor presiuni din partea patronilor postului de a modifica/nu difuza anumite stiri. Imi imaginez ca evenimente de acest gen--pe care nu ar trebui sa ne fie frica sa le numim cenzura--se intampla in fiecare zi in Romania. Ceea ce poate o sa va surprinda (sau poate nu) este ce se intampla si in tara care se mandreste cu cea mai deplina libertate de expresie din lume. Procesul de editare si cenzurare a stirilor a fost transformat in rutina, iar aceata situatie li se pare perfect normala celor direct implicati.

Am inclus traducerea unui pasaj dintr-un interviu luat de Amy Goodman, DemocracyNow! (un post de radio independent) lui Aaron Brown (CNN, Newshight). Daca aveti rabdare, cititi textul integral. Merita.

AMY GOODMAN: spuneai ca vorbesti din Atlanta, si tocmai citeam un articol, de Robert Fisk, probabil ca ai auzit de el. E un reporter pentru un ziar care se numeste The Independent, in Marea Britanie. Articolul lui era despre reporterii care sunt stationati cu trupele americane sau britanice ("embedded reporters" in limba engleza). si discuta modul in care Pentagonul taie din transmisiunile reporterilor. Si citez: "Un nou sistem al CNN-ului de aprobabre a stirilor"--instructiuni clare pentru reporteri sa trimita textul stirilor unor persoane oficiale, anonime, in Atlanta, pentru o "curatare" de rigoare sugereaza faptul ca Pentagonul si Departamentul de Stat nu au de ce sa se teama, si la fel si Israelul. Si, intr-adevar, citind un document Cnn intitulat "Nota despre regulile de aprobare a textului stirilor" este de-a dreptul socant. "Toti reporterii care pregatesc stiri trebuie sa le predea pentru aprobare", "pachetele de stiri nu pot fi editate inainte de a fi aprobate. Toate pachetele care vin din afara Washingtonului, Los Angelesului, sau a New Yorkului, inclusiv toate birourile internationale trebuie sa treaca pe la randul din Atlanta pentru aprobare". Apoi, "textul unei stiri nu este aprobat pentru a fi televizat decat daca a fost aprobat de catre un director autorizat. Cand o stire este modificata, trebuie re-aprobata, de preferat de catre autoritatea care a dat autorizarea initiala", si Fisk subliniaza: "atentie la cuvintele cheie folosite--aprobat si autorizat".

AARON BROWN: OK, ma bucur ca ai adus vorba de asta. Pun pariu ca deja 50 de oameni mi-au trimis articolul asta--in primul rand, articolul dateaza de dinaintea razboiului--ca sa va ofer un pic de context. L-am citit si i-am spus unei persoane care mi l-a trimis: "Cred ca este cel mai tampit lucru pe care l-am citit vreodata". Cu siguranta e printre primele cinci. Credeti ca, si nu stiu unde ati lucrat pana acum, la ce post de televiziune sau agentie de stiri, dar credeti ca sunt, la New York Times, sau Village Voice, sau orice organizatie de stiri respectabila, poate si domnul Fisk are editori, nu stiu--nu au si ele editori care citesc stirea si spun "asta nu are nici un sens"? Asta e o intrebare pe care o pune orice editor. Este cinstit, echitabil? Acestea sunt intrebari pe care le pune un editor sau un redactor sau ar trebui sa le puna. Aceasta este profesiunea jurnalistica, asta este ceea ce facem noi. Pe de-o parte, exista reporteri, si pe de alta, redactori, si asta e meseria pentru fiecare din ei. nu e nimic nou in ceea ce priveste "randul". Cand eram la ABC, i se spunea "marginea". Un corespondent isi scria stirea, si noi o preluam pentru editorii de pe "margine". [...] Ne uitam la ele (stiri), asta este ceea ce fac redactorii. Asta se intampla in fiecare organizatie de stiri din tara.

Ceea ce mi se pare fascinant--si sa spun fascinant e prea putin--este ca in articolul lui Fisk se vorbeste despre asta de parca ar fi un fel de conspiratie, cand, de fapt, acesta este modul in care functioneaza orice organizatie de stiri care valoreaza si cat negru sub unghie. Reporterii vad ceea ce vad, si apoi spun ceea ce au vazut. Editorii, redactorii se uita la ceea ce au zis, si vad daca are vre-un sens. Toate aceste lucruri fac parte din reteta jurnalismului, oriunde in lume jurnalismul se face in mod responsabil. Dar el, sa spuna ceea ce a spus, si ar trebui sa fim sinceri in ceea ce-l priveste pe domnul Fisk--el intotdeauna a avut un punct de vedere, nu a fost impartial. Dar el sa spuna ceea ce a spus--mi se pare extraordinar--cand procesul asta e de rutina, ca si spalatul pe dinti, si asta spune multe despre el, si in cazul de fata, despre voi. Asta e jurnalismul, nu-i asa? Nu sunt si la new York Times editori care corecteaza stirile, schimba cuvinte si le trimit inapoi corespondentilor si-i intreaba, "ce zici, nu suna mai bine asa?". Asta e meseria, si el, sa scrie un articol cu adevarat caraghios ca si cum--secretatul Rumsfeld chiar sta pe randul acela si corecteaza stirile el insusi...

AMY GOODMAN: Tin sa iti multumesc ca ai fost de acord sa vorbesti cu noi. De ce te afli in Atlanta? De ce te-ai mutat din New York in Atlanta?

AARON BROWN: pentru acolo este organizatia, CNN-ul, si in vremuri ca acestea, cu stiri importante, transmisiuni continue si intalniri importante in care hotaram ce s acuratam si ce nu--trebuie sa fiu la aceeasi masa, ca anumite lucriri se fac mai bine stand la aceeasi masa decat vorbind la telefon.

AMY GOODMAN: La aceeasi masa cu...?

AARON BROWN: toti oamenii care sunt implicati in procesul editorial.

JEREMY SCAHILL: Aaron, va ganditi ca in viitor sa angajati un analist media care va fi impotriva razboiului?

AARON BROWN: Nu cred ca e o intrebare relevanta. Suntem in timpul unui razboi. Dupa razboi, vom vorbi despre cum va fi organizata perioada de ocupatie, daca este facuta cum trebuie de catre oamenii care trebuie, intr-un mad inteligent si echitabil, si care sunt implicatiile ocupatiei de catre americani a uneia dintre cele mai importante capitale arabe, si in acel moment, generalii [pe care i-am angajat] vor disparea de pe ecran pentru ca nu va mai fi un razboi la care sa comenteze, sau poate un alt razboi. Vom cauta tot felul de oameni care sa vorbeasca despre acele probleme.

AMY GOODMAN: Dar nu acum?

AARON BROWN: Nu, pentru ca e o chestiune irelevanta, o problema falsa.

AMY GOODMAN: A avea un analist care e impotriva razboiului, a-l avea la dispozitie asa cum ii aveti la dispozitie acum pe generali?

AARON BROWN: Da, si cum spunea fiica mea "nu stiu care parte a intrebarii m-a zapacit mai tare" dar nu cred ca e o intrebare relevanta, si nu-i folosim asa pe generalii pe care-i avem, asa, la dispozitie, punct. Si nu stiu de cate ori trebui sa vorbim despre acelasi lucru--nu cred ca folosim generalii sa vorbeasca despre razboi. Ii folosim doar ca sa ne spuna ce se intampla pe campul de bataie, si de ce. Asta e rolul pe care il joaca, si e foarte important.

...

Anunt

România vrea pace în Irak!

Institutul Român pentru Actiune, Instruire si Cercetare în Domeniul Pacii (PATRIR) în colaborare cu GREENPEACE România va invita sa va alaturati Campaniei "Opriti razboiul în Irak" prin participarea la manifestatia România vrea pace în Irak! Evenimentul se va desfasura în data de 12 aprilie 2003, ora 12.00, în Cluj-Napoca si va cuprinde o demonstratie pentru pace în Piata Avram Iancu urmata de un mars prin centrul orasului pe urmatorul traseu: Piata A. Iancu, Bd.21 Decembrie 1989, Piata Unirii, Str. Memorandumului, Str. Petru Maior, Piata Pacii, Str. Napoca, Piata Unirii, Bd. Eroilor, Piata A. Iancu.

PATRIR va invita deasemena sa luati parte la conferinta de presa ce va avea loc la sediul Institutului Român pentru Pace, Bd. 1 Decembrie 1918 nr. 26, în data de 10 aprilie, cu începere de la ora 10.00. Se vor discuta situatia complexa din Irak, perspectiva PATRIR asupra implicarii Romaniei in coalitia razboiului si posibilitatile de implicare al ONG-urilor romanesti, ca voce comuna, in lupta pentru pace.

PATRIR ofera atat ONG-urilor cat si indivizilor interesati suportul legal si logistic in manifestarea pozitiei legate de criza actuala din sistemul global de securitate. Campania pentru pace in lume este un stimulent pentru ca societatea civila sa-si arate forta, relevanta intr-o societate ce se vrea democratica. Va asteptam sa participati la demonstratia si marsul pentru pace din 12 aprilie, atat in nume propriu, cat si in implicarea activa in lupta noastra pentru pace.

România vrea pace în Irak! este o manifestatie nonviolenta al carei scop il reprezinta exprimarea solidaritatii cu poporul irakian si cu familiile tuturor soldatilor cazuti pe câmpul de lupta si realizarea unei voci comune cu milioanele de oameni din întreaga lume care denunta un razboi care încalca în mod flagrant legile prevazute de dreptul international.

Pentru detalii suplimentare referitore la organizarea evenimentului si posibile colaborari, va rugam sa îi contactati pe Alex Moldovan - 0744.708.091 / 0264.180.988, alex@patrir.ro - si pe Bogdan Bindea - 0745/826671, greenpeace@rdslink.ro.

Nu petrol, ci dolari vs. euro

de Geoffrey Heard, publicat in Interactivist Info Echange.

[::Traducere de Crina Resteman, Patrir.ro, via Joanne Richardson.::]

De ce e George Bush atat de inclinat pentru razboi? De ce respinge administratia lui orice miscare pozitiva din partea Irakului? Totul are sens atunci cand luati in considerare implicatiile economice pentru SUA daca acestea nu merg la razboi. Razboiul din Irak inseamna de fapt Europa si SUA umar la umar pentru conducerea economica a lumii.

Administratia Bush a SUA a fost prinsa cu minciuni deschise, mari exagerari si inacuritati incredibile in timp ce o ia la galop cu litania de scuze neverosimile pentru declansarea razboiului impotriva Irakului. Alaturi de cei doi suporteri, Marea Britanie si Australia, si-a schimbat fundamentele si si-a intors pozitia cu un dispret nerusinat fata de public. A manipulat informatia, deceptionata de inmultirea relelor si omiterea faptelor bune si “a cumparat” nebuneste voturi ONU cu mite de un miliard dolari. Confruntate cu esecul in obtinerea sprijinului Consiliului de Securitate pentru invadarea Irakului, SUA au amenintat ca vor invada fara autorizatie. Ar fi actionat prin incalcarea chiar a Constitutiei ONU prin implementarea unor presupuse rezolutii ONU. E complet bizar. De unde vine atata disperare pentru razboi?

Sunt mai multe motive care il imping pe presedintele Bush si administratia sa spre invadarea Irakului, detronarea lui Saddam Hussein si preluarea tarii. Dar cel mai mare este ascuns si foarte, foarte simplu. Este vorba despre moneda folosita pentru comercializarea petrolului si prin urmare, cine va domina lumea din punct de vedere economic, in viitorul previzibil ­SUA sau Uniunea Europeana. Ciudat, in presa generala nu apare nimic despre aceasta chestiune. Cheia o reprezinta moneda autorizata pentru comercializarea petrolului. America a avut un monopol asupra comercializarii petrolului, cu dolarul american ca moneda autoritara, dar Irakul a rupt randurile in 1999, a inceput sa schimbe petrolul in euro si a facut profit. Conform unui acord OPEC, tot petrolul a fost schimbat, din
1971, pe dolari SUA (dupa caderea etalonului aur), ceea ce face din dolarul SUA, de facto, principala moneda internationala de schimb. Daca celelate natiuni trebuie sa adune dolari pentru a cumpara petrol, ele sunt nevoite sa foloseasca ce aduna si pentru alte schimburi. Acest lucru da Americii un imens avantaj comercial si o ajuta sa devina economia dominanta a lumii. In 1999, Irakul, cu a doua cea mai mare rezerva de petrol din lume, a trecut la comercializarea petrolului sau in euro.
Analistii americani nu mai puteau de ras, Irakul tocmai facuse o miscare ce avea sa faca din natiune un cersetor. Dar dupa doi ani, suna alarma, euro-ul crestea fata de dolar, iar Irakul si-a dat un avant economic prin trecerea la alta moneda de schimb. Si Iranul s-a gandit sa schimbe moneda; Venezuela, al patrulea mare producator de petrol, a inceput sa reflecteze si a inceput sa scape de dolar facand barter cu mai multe natiuni, inclusiv cu bestia neagra a Americii, Cuba. Rusia cauta sa ridice productia de petrol cu Europa (cu schimbul in euro), o piata evidenta.

Stransoarea bancnotei in comertul cu petrol si in consecinta, in comertul mondial, la modul general, era serios amenintata. Daca America nu ar fi pus urgent piciorul in prag, acestui mic incendiu i s-ar fi facut vant transformandu-l intr-un incendiu de proportii care ar fi consumat economia SUA ... Imaginati-va urmatoarele: sunteti foarte indatorati dar scrieti in fiecare zi cecuri pentru milioane de dolari pe care nu ii aveti ­ o alta masina de lux, o casa de vacanta pe plaja, calatoria vietii in jurul lumii. Cecurile dvs. nu ar avea valoare dar tot cumparati pentru ca acele cecuri nu vor ajunge niciodata la banca. Aveti un acord cu proprietarii acelui lucru pe care il doreste toata lumea, fie petrol/gaz, incat ei vor accepta ca plata doar cecurile dvs. Acest lucru inseamna ca toata lumea trebuie sa accepte cecurile dvs. pentru a putea sa cumpere petrol/gaz.
Odata ce ei trebuie sa tina un depozit al cecurilor dvs., le folosesc pentru a cumpara si altele. Dvs. scrieti un cec pentru achizitionarea unui televizor, proprietarul maganinului TV va schimba cecul dvs. pentru petrol/gaz, acel vanzator va cumpara niste legume de la magazinul de fructe, vanzatorul de fructe il paseaza pentru a cumpara paine, brutarul cumpara cu el niste faina, si tot asa ­ dar nu ajunge niciodata la banca. Aveti o datorie in registrele contabile, dar atata timp cat cecul nu ajunge la banca, nu trebuie sa platiti. De fapt, ati primit televizorul pe gratis.

Aceasta este pozitia de care s-au bucurat SUA de 30 de ani ­ a primit o calatorie gratis in lumea comerciala in tot acest timp. A primit o subventie enorma de la toata lumea. Si in timp ce ii crestea datoria, a tiparit mai multi bani (a scris mai multe cecuri) pentru a continua cu comertul. Nu e de mirare ca e o economie atat de puternica. Apoi intr-o zi, un vanzator de petrol spune ca va accepta cecurile altei persoane, iar altii se gandesc ca ar fi o idee buna, daca se raspandeste, oamenii nu vor mai aduna cecurile dvs. ce vor incepe sa isi ia zborul spre banca... Dolarii pe care i-a tiparit SUA, “cecurile” pe care le-a scris, ar trebui sa zboare spre casa, alungand iluzia valorii ce ii sustine. Conditia economica reala a SUA este pe atat de rea pe cat poate sa fie, sunt cea mai indatorata natiune de pe pamant, datorand cam 12,000 USD pentru fiecare dintre cei 280 milioane dintre barbatii, femeile si copii sai. Este mai rea decat pozitia Indoneziei care a implodat acum cativa ani, sau decat cea a Argentinei, un caz mai recent.

Nu puteti sa il speriati pe celalalt tip, cel care scrie cecurile, si el este destul de mare, dar puteti sa il speriati pe singuraticul vanzator de gaz si pe prietenii lui. America este atat de nerabdatoare sa atace acum Irakul din pricina vitezei cu care se poate raspandi focul euro-ului. Daca Iranul, Venezuela si Rusia s-ar alatura Irakului si ar vinde mari cantitati de petrol in euro, euro-ul ar avea parghia de care are nevoie pentru a deveni o forta puternica in comertul international in general. Alte natiuni ar trebui sa isi schimbe o parte din dolari pentru euro. Dolarii SUA si-ar lua zborul spre casa cerand valoare, atunci cand in
banca nu este suficienta pentru a-i acoperi. Pietele ar reactiona ca de obicei si numaidecat, valoarea USD-ul ar merge in jos.

Reactia Americii la euro a fost previzibila. A iesit in fata luptand. Mergand la razboi cu Irakul, are ca scop atingerea a patru tinte primare:
- sa protejeze economia SUA prin intoarcerea Irakului la comercializarea petrolului in USD, asa ca bancnota sa este din nou moneda exclusiva a petrolului.
- Sa trimita un mesaj foarte clar catre toti producatorii de petrol, adica exact ceea ce li se va intmpla daca nu raman in cercul dolarului.
- Sa puna a doua cea mai mare rezerva de petrol a lumii sub control american.
- Sa furnizeze un stat secular, subiect, unde SUA pot mentine o mare forta (poate cu elemente nominate de aliati precum Marea Britanie si Australia) care sa domine Orientul Mijlociu si petrolul sau vital ...

Evident, SUA nu pot sa invadeze Irakul pur si simplu, asa ca au inceput sa caute motive “legitime” pentru a ataca. Cautarea a fost una de disperare crescanda dat fiind faptul ca orice rationalitate a cazut. Intai, Irakul a fost o amenintare datorita unor presupuse legaturi cu Al-Qaeda, atunci s-a propus ca Irakul ar putea furniza Al-Qaeda cu arme, apoi au trebuit sa ii elibereze pe irakieni de inumana si oribila conducere a lui Saddam Hussein, in sfarsit, a aparut chestiunea conformitatii cu inspectorii de arme ONU. Justificarile SUA pentru invadarea irakului par cu fiecare zi tot mai putin impresionante. Nu exista nici un semn din asa numitele arme de distrugere in masa (ADM) pe care SUA apreciaza cu atata convingere ca
vor fi gasite. Ingrijorarea exprimata de SUA fata de drepturile omului ale poporului irakian si lipsa de democratie din tara nu sunt pur si simplu sprijinite de istoria de interventie a SUA in alte state, nici de politica ei actuala. Ganditi-va la Guatemala, la Congo, Chile si Nicaragua ca exemple ale unui fond comun mult mai larg al actiunilor SUA in daramarea unor guverne legitime, alese democratic si inlocuirea lor cu razboi, dezbinarea, foamete, saracie, coruptie, dictaturi, tortura, viol si crime pentru propriile interese economice. Cel mai recent, Afganistanul, nu e intr-o forma prea buna, de fapt a fost reinstalat un grup de ucigasi, lorzi ai razboiului pe care SUA i-au instalat ceva mai devreme, de care s-
au dispensat in favoarea talibanilor acum atat de urati. In timp ce atentia lumi se concentreaza asupra Irakului, America sprijina in Venezuela, atat deschis cat si camuflat “Lovitura bogatilor” ... Multi scriitori au notat contradictia dintre presupusa dorinta a Americii de a stabili democratia in Irak, in acelasi timp subminand in mod activ guvernul venezolan ales democratic .....

[::versiunea completa pe Patrir.ro::]

O parere--de Dominic Dembinski

Scrisoare catre domnul Andrei Plesu/Dilema
in legatura cu articolul "Traiasca lupta pentru pace!" din Dilema, Nr. 522
1 Aprile 2003

Privind cu mahnire zilele acestea la posturile de televiziune din patria noastra defilarea impudica a unei cohorte de specialisti politici, militari, ziaristi care ne explicau "cum" trebuie sa vedem evenimentele din Irak, sub forma unei benzi rulante "maraton" ce-mi amintea de aparitiile gurese si adezive din primele zile ale "revolutiei" romane,speram cu disperata nostalgie sa va revad si pe dumneavoastra pentru a "sparge" cu spirit, calm, luciditate si temperatie filosofica, intelectuala masa unei unanimitati suspecte. Fiindca ceea ce se intampla acum nu poate fi inteles numai prin binoclul militarului sau al unei gandiri anchilozate intr-un singur punct de vedere - specialitate care dupa cum vad iarasi a devenit uzuala pentru "liderii nostri de opinie" ci mult mai nuantat sub lupa ganditorului care cunoaste avantajele luptei de idei duse cu o "minima moralia", nu-i asa? Un simplu exercitiu democratic, caci pentru valorile astea ne luptam cu atata pasiune.

Nu v-am revazut, desi cu strangere de inima, banuiam cam ce credeti despre ceea ce se intampla. Dar mi-am zis : "nu se poate,un om de calibrul Dvs, avand garantia morala a scolii de la Paltinis,nu poate fi atat de previzibil !". Si a fost sa fie ca astazi, dupa ce m-am dus sa vad si eu cu ochii mei un miting la care am fost invitat prin internet, de catre "Noua Generatie pentru Libertate,Traditie si Capitalism" (sa nu-mi spuneti ca nu va "place" sintagma !) sa sustin lupta trupelor aliate pentru libertate, dupa ce m-am plictisit sa vad cum trecatorii ii injura pe cei 80-100 de cetateni,agitandu-si paharelele de coca-cola de la mc.donald's (remarcati cum vesela de fast-food a devenit arma ideologica) trecand pe langa un chiosc,am cumparat "Dilema" si "22" cu speranta ca voi gasi opiniile oamenilor pe care ii respect atat si de partea carora ar trebui sa fiu in mod logic.Intr-adevar doua jurnale de razboi,la ora asta,nu-i nevoie sa le cumperi pe amandoua caci avantajul unanimitatii este ca e compacta,chiar daca rezolutia este joasa,ca sa uzez de limbajul informatic.Am trecut rapid peste articolul editorial al d-lui Andrei Cornea din "22" care mi s-a parut "patetic" si "demascant" prin ironia gros cordiala cu care domnia sa trimite la colt "utopiile" pacifiste ale crestinatatii si nu numai. Dintr-un condei,a spulberat motivatia a miliarde de oameni,e atat de simplist ca nu merita comentat nici cat un discurs de Pavel Morozov cu care seamana,ca sa folosesc tonul preopinentului. Dar,am dat si de articolul Dvs,din Dilema(nr.522) care din titlu contine,tot in context ironic vocabula de "pace"."Traiasca lupta pentru pace!" ziceti Dvs,foarte frumos,mi-am zis,si eu spun la fel.Dar cand v-am citit articolul….am ramas uimit. Va sa zica,gandirea subtila,chiar si atunci cand s-a intemeiat sub steaua unui destin norocos,chiar direct de la Constantin Noica,poate deveni previzibila, inrolata intr-un militantism lipsit de nuante….Cum ati putut cadea intr-o asemenea capcana? Opinia Dvs se invalideaza tocmai prin tonul,lipsa de umor si finete cu care o sustineti!

In numele acestei uimiri va scriu acum,nu in numele unei "manii proletare",cum poate ati incerca sa ma etichetati,in numele faptului ca va iubesc de mult,pentru ca de mult v-am cautat ca pe un mentor,de care de prea multa vreme ma simt departat.
Nu este rau,insa,ca uneori mentorii sa se supuna si judecatii discipolilor,nu-i asa? Mai pune putin sangele statut in miscare….
Prin 1988 v-am cautat,ati venit la mine acasa si v-am intrebat cum am putea protesta,fie si numai intelectualii,contra lui ceausescu si mi-ati incurajat fervoarea anticomunista,spunandu-mi sa mai asteptam putin.
Apoi,ati fost exilat din Bucuresti…..urmandu-va mental cu dorul unei sincere solidaritati si admiratii…
Intr-o noapte, de dupa revolutie, l-am condus pe prietenul meu drag, fostul meu coleg de liceu Horia Patapievici, in curtea casei Dvs, fiindca si el dorea foarte mult sa va cunoasca. Nu v-am gasit acasa atunci, dar v-a regasit mai tarziu. Articolul Dvs,din "Dilema" imi evoca ferestrele intunecate de atunci. (pentru mine,care nu pot iubi decat selectiv - pentru altii, poate sunt aprinse)
Va tot caut. De aceea va scriu. Ce rost avea sa scriu fostilor securisti,care acum vaneaza ocazia deplinei legitimari sub umbrela N.A.T.O. ?!
Pozitia lor belicoasa,ma lasa rece sau ma amuza - a Dvs ma doare !
Si nu numai pentru ca aceste pozitii ireconciliabile s-au cimentat -pe dedesubt, involuntar- ca intr-o piesa absurda. Ci pentru ca citindu-va articolul "angajat" asist indurerat la spectacolul pierderii discernamantului,nuantelor pana la confundarea cu discursul suficient al unui analist de tip Dan Pavel.
Cum s-a putut intampla asa ceva?
Stiu ca intr-un fel,ca fost ministru de externe,sunteti artizanul aliantei noastre cu NATO. Este un lucru pentru care v-am aplaudat (molcom, dar v-am aplaudat!) dar credeti ca pozitia unei consecvente oarbe,este o pozitie conciliabila cu intelepciunea si echilibrul care va sunt caracteristice?!
Ca intrat intr-o alianta,de orice tip ar fi aceea,ea trebuie asumata cu orice pret,in orice imprejurari?Oare cati pasi despart o asemenea atitudine de ceea ce noi ne straduim sa eradicam si anume fanatismul?
Prevazand atitudinea Dvs si apoi vazand-o confirmata intr-o forma lipsita de subtilitate - asta expira articolul Dvs,ce sa-i fac?! - m-am tot intrebat ce v-ar fi putut face sa fiti atat de unilateral de partea Puterii - e adevarat,mondiale de data asta,nu locale - si,imi pare rau sa o spun am descoperit motivul chiar inainte de a va citi articolul acesta, pe care cred ca-l veti zavori undeva,intr-un sertar al uitarii pentru "partinitatea" lui aculturala,de care pana acuma n-ati prea dat dovada niciodata.
Spectacolul "inregimentarii" Dvs, ma doare, dupa ce v-am citit cartile.
Dragul meu Domn Plesu,dumneavoastra inca traiti in plin razboi rece, asta-i problema. Dumneavoastra inca va mai rafuiti cu Uniunea Sovietica,cu ratacirile stangiste ale intelectualilor,il vedeti pe Saddam ca pe un cocteil molotov de "Stalin cu Castro",va temeti de Armata Rosie,ii vedeti pe francezi si germani implicati intr-o conspiratie mondiala alaturi de stafia lui Mao,asimilati pacifistii (a caror masa mare in lume si la noi este compusa din tineri care putem spune ca s-au nascut cu putin inainte de caderea Zidului Berlinului) cu niste manipulati de K.G.B.,etc,etc. Sunteti ca acel soldat de pe front - sunt la moda parabolele cazone,de cand pacea a intrat in criza ideologica - care fiind uitat in transee,n-a mai stiut cand s-a terminat razboiul.Sau,daca nu,militati pentru o vigilenta continua,caci dusmanul pazeste din intuneric si peste noapte Franta si Germania devin comuniste,asa sa fie?
Domnule Plesu si domnilor de la "22" si pe unde ati mai fi,n-ar fi cazul sa va treziti,sa descoperiti, in fine, ceasul istoric real, in care ne aflam?
La ce duce toata aceasta retorica?Ea nu face nici un bine democratiei si seamana prin gonflare si aroganta cu o retorica de partid. Dar care partid?
Credeti ca o super putere nu poate gresi? De ce nu o ajutati sa-si vada greselile?Pentru asta ies in strada milioane de oameni din lumea asta,tocmai pentru a impune democratia si nu zanganitul armelor.
De ce domnule Plesu,va coborati la nivelul unor scenarii senzationaliste si conspirationiste,doar pentru a aproba un moment de amarnica ratacire a unor politicieni ale caror motivatii nu au cum sa fie si ale noastre,ale oamenilor simpli si solari de pe lumea asta?
Cine va da dreptul sa considerati "pacea" ca pe o valoare subversiva,colorata politic si mereu negativ?
De ce va faceti un titlu de glorie morala din a-l desfide pe Saddam? Toti suntem de acord ca un dictator ca el ar trebui sa dispara! Cum ati putut intra in corul maruntilor flasnetari care identifica superior ca o miscare pentru pace este un vot pentru Saddam?
Personal, dintr-o minima morala si probitate m-as feri insa sa ma fac purtatorul de cuvant al poporului irakian, sa afirm raspicat ce este mai bine pentru el. M-as gandi de multe ori pana sa eliberez cu forta pe cineva,fara sa stiu exact ceea ce vrea. Ca sa continui rationamentul Dvs. si sovieticii au intrat in Cehoslovacia in 1968 ca sa-i elibereze iar la noi au intrat tot asa….
Sunt unele intrebari la care bunul simt cere sa nu raspunzi chiar pe loc ca si cum ai zbiera scurt : "Sa traiti!Am inteles!" Domnule Plesu,in problema asta, Dvs nu aveti intrebari, dubii, indoieli ? Nimic, nici umbra unei indoieli hamletiene?
Nu aveti chiar nici o dilema? Nu ma astept la politicieni, dar nici Dvs ?
Nu vi se strange inima,ca om de cultura,cand vestigiile Babilonului pot deveni victima colaterala,urmele unei culturi de aproape 6000 de ani sa devina scrum?Ca sa nu mai vorbim de atatea vieti omenesti !
Am inteles,vreti sa-l omorati pe Stalin si l-ati substituit cu Saddam dar nu va ganditi cu ce pret de sange vreti sa ucideti o fantoma?
Domnul Liiceanu spunea cu mare finete in "Usa interzisa" ca dictatorii pot fi cruzi si inumani pentru ca, in primul rand, le lipseste imaginatia.
Dar Dvs. v-ati incumeta sa consolati o mama careia i-a fost ucis copilul in razboi (irakiana,americana,engleza,australiana,etc) ca asta a fost pretul pentru alungarea unui dictator? Lacrimogen si populist,nu ?
Dar ca tata,ce-o sa-mi ziceti?
Daca ati fi combatant pe un asemenea front si Saddam in disperare s-ar refugia intr-o gradinita suprapopulata,de "scuturi umane" cum zicem noi,ati aprinde focosul "mamei tututor bombelor" (sinistra sintagma in care neoretorica razboiului poate profana notiunea de "mama" in asemenea hal) care sa-l termine pe dictator si pe "DOAR "doi-trei copii,pe langa el???
Ati facut oare aceste exercitii de imaginatie,inainte de a scrie asemenea articole care sunt simple rabufniri fara analiza consecintelor lor ?!
Eu nu inteleg in ruptul capului un lucru : cum poate un om dedicat speculatiei estetice, filosofice, un crestin, sa sustina razboiul ca mijloc de salvare a lumii ?! De cand sunteti asa belicos,domnule Plesu…? Stiam si admiram la dvs modul in care apreciati viata epicureic si socratic si mai ales cu cat umor….
Platon, Socrate, Aristotel, azi nu va mai spun nimic?
Acum cateva seri a iesit la rampa cu iz de naftalina, fostul strateg Emil Constantinescu la un twist razboinic. Si iarasi m-am umplut de rusine pentru entuziasmul cu care l-am votat in 1996. N-are rost sa ma "rafuiesc" cu el,oricum e istorie,dar m-a stupefiat noua lui teorie adaptata la evenimente.
Zicea ca "exista mai multe morale, una politica, alta militara,una civila,etc."
Ce viol filosofic! Poate Kant ar fi trebuit sa zica : "cerul instelat deasupra noastra si legile morale - in noi !".
Si totusi in numele unanimitatii unei aderari de conjunctura nu i-a raspuns nimenea…Ma ateptam sa o faceti chiar Dvs : ar fi fostul semnul unei mari supleti de gandire dar si de credibilitate civica recastigata.
Poate ca am fost cam patimas.Nu doream.Un dialog cu Dvs n-ar depasi pentru mine "violenta" unei confruntari cu tatal meu.Din pacate a murit in 1987 urandu-l pe ceausescu dupa ce luptase pe doua fronturi,plecand la lupta dintr-o monarhie si intorcandu-se intr-o republica stalinista. Singurul sprijin pe care-l simtea concret in restristea anilor ce au urmat a fost atitudinea anticomunista al lui Papa Woityla,despre care vad ca acum l-ati lasat in afara scenariului de infierare a marii coalitii pacifiste,altminteri atat de banal ironizata.El,a cui politica face ?!Desi o persoana absolut respectabila,mai deunazi,intr-un puseu de "libertarism",Emil Hurezeanu,l-a batut condescendent pe umeri pe Suveranul Pontif,afirmand cu o ironie "subtire" ca e si Dansul "obosit". Jalnic!
Cand il intrebam pe tata cum a fost posibil comunismul la noi,desi castigasem razboiul,batranul meu imi spunea :"Stalin s-a inteles cu Churchill si Roosevelt, batu-i-ar Dumnezeu….!"
Asa ca Domnule Plesu,va intreb cu marea dragoste ce v-o port : este oare atat de rau sa privesc oarecum critic,cu suspiciunile mele de om informat si credincios oferta marilor puteri ale lumii?
Chiar trebuie neaparat sa fiu "orientat" catre Washington sau Pekin,trebuie neaparat sa fiu inregimentat in tot soiul de cauze in care nu cred,numai ca-mi spun altii ca altfel sunt retrogat sau nostalgic?
Atunci de ce domnule Plesu,Dvs si altii,nu va puteti sustine ideile personale fara sa jigniti,demonizati oamenii care respecta legitimitatea,valorile morale,toleranta adica Pacea?Masa mare a nestiutorilor….
Va simtiti chiar atat de bine si de puternici cand va puneti masca unei suficiente,care cred,nu va caracterizeaza, si in mod -iertati-ma- nepermis pentru un intelectual,va permiteti sa trageti de urechi tari ca Franta,Germania,Rusia si psihanalizati conjunctural intelectualitatea lor, intr-un mod chiar atat de colocvial???
Eu as zice sa nu ne pierdem masura. Distanta dintre belicosii nostri "intelighenti" de azi si… Sartre,sa zicem, este ,cu toate asa zisele lui inconsecvente,enorma - din pacate pentru luptatorii antipacifisti !
Le-as da un sfat : intai scrieti cartile lui Marquez, daca puteti, si pe urma analizati prietenia lui cu Castro !
Dar mai observ ceva. Distanta multora dintre Dvs,admiratori sau discipoli,fata de Noica,creste si ea….Si stiti la ce ma refer. Pacat!
Pentru generatia mea,"Jurnalul de la Paltinis" a fost o revelatie care ne-a facut sa mai avem sperante…. De ce oare, dvs invataceii lui, acum si cam de multisor nu mai puteti sa adunati tinerii in jurul Dvs.…?
Tot ceea ce v-am scris a fost din ignoranta dar si dragostea mea.N-am scris carti ci am facut spectacole de teatru.Descopar ca Teatrul m-a invatat mai mult despre lume decat Filosofia sau filosofii.
Poate ca veti da cuvantul in revista Dvs si unui nestiutor,ca mine.
Am sa inchei, citandu-l pe cel care pentru mine ramane un personaj mitologic, sacru si calauzitor,pe regizorul Andrei Tarkovski,cel care in momentele de restriste, imi este balsam si sfetnic. Asta ca sa vi-l ofer in "contrapartida" la citarea surprinzatoare totusi pentru Dvs. a unui tip a carui "ignoranta transatlantica" pare sa va "placa" (Jay Leno) ma rog, fiecare luam citate de la cine putem, ca sa ne servim "cauza" - la razboi ca la razboi - right?Este un raspuns pentru cei de la noi si aiurea,care scriu si se comporta ca si cum ar STI totul. Sper sa nu speculati chiar si acest citat,vi-l trimit Dvs pentru ca sper ca veti intelege la ce se refera :

" Se pare ca viata isi pierde orice sens,daca stiu dinainte cum se va sfarsi - ma refer desigur la viata mea.In acest amanunt se afla o noblete incredibila,cu totul neomeneasca,in fata careia omul se simte ca un prunc si fara aparare,dar,in acelasi timp,protejat.Acest lucru a fost facut pentru ca stiinta noastra sa nu fie deplina,pentru a nu pangari infinitul,pentru a lasa o speranta. In nestiinta omeneasca exista o speranta. Nestiinta este nobila. Cunoasterea este triviala."

Andrei Tarkovski/Discurs despre Apocalipsa/Catedrala Saint-James/1984
Merita sa cititi acest discurs in intregime.

(A trait si creat in URSS,a plecat in Occident mai mult din cauza politrucilor si a colegilor,si primul film pe care l-a facut acolo,s-a numit "Nostalghia".A murit la Paris in 1986,unde este si inmormantat…)

Sperand ca nu v-am suparat prea mult, dar nici nu v-am prea pus pe ganduri,astept veselos, sa-mi spuneti de ce sunt totusi pacifist?!
Chiar si dupa ce am citit articolul Dvs despre "lupta pentru pace"!?

Al Dumneavoastra, cu drag,

Dominic Dembinski
regizor artistic

--trimis de Dominic Dembinski la 1/4/03. Opinia ii apartine.