De asemenea:

O scrisoare-raspuns la editorialul din Ziua, 10 iunie 2004, intitulat "Experimentul PUR, sau despre politica si femei"

Stimate doamne, stimati domni,
Suntem in preajma ultimilor decizii ale electoratului in alegerile locale 2004.

Permiteti-mi sa exprim citeva ginduri referioare la articolul d-nei Miruna Munteanu din ziarul ZIUA, care prezinta in mod critic situatia femeilor candidate in aceste alegeri, situatie perdanta din diferite motive.
Nu doresc sa scuz dar nici sa acuz echipa exclusiv feminina PUR si cred ca ar fi bine daca dupa 20 iunie vom avea o situatie clara a candidaturilor feminine si rezultatelor obtinute, din toate partidele prezente in alegeri.
Atunci vom reusi sa intelegem de ce s-a facut un pas inapoi in promovarea femeilor in viata publica.
Personal, consider ca o prima explicatie faptul ca partidele au dorit numai o cosmetizare a imaginii lor azvirlind in lupta candidate pe care le-au selectat in mod arbritrar si nu s-au ocupat pe cit era necesar de pregatirea lor, avind in vedere daca si cum pot face fata unui rol atit de important in administratie.
De fapt, daca analizam competentele celor care au facut parte din consiliile locale, sau au ocupat fotolii de primar cu patru ani inainte, remarcam aceeasi superficialitate in pregatirea si aportul lor in activitatea depusa.
Alesi pe liste de partid care nu au schimbat in bine viata oraselor in care au fost votati!
Electoratul a inceput sa taxeze amatorismul, pentru ca ne-am cam saturat de mizerie, saracie, imbracate in propaganda stralucitoare! Consideram ca dupa 14 ani de democratie este nevoie de profesionisti (care poate nu isi gasesc financiar locul pe listele partidelor pentru a-si sustine campania, sau sunt sistematic marginalizati in favoarea incompetentei).

Consider insa, prejudecata ca electoratul romanesc este misogin si ca la noi in tara reprezentantele sexului frumos nu au sanse in politica, nici macar in administratie, nu poate fi schimbata peste noapte, este o actiune concertata in care mai multi factori trebuie sa participe. Cit a fost incurajata societatea civila, respectiv miscarea de femei, sa se implice in pregatirea acestor alegeri (in afara de monitorizarea lor) in pregatirea electoratului, a candidatelor? Mult prea putin.
Am propus si sustinut modificarea legii electorale prin impunerea votului uninominal, propunerea a cazut cu succes!
Am initiat selectarea candidatelor independente pentru a fi pregatite si sustinute in alegeri, ciudat, dar femeile interesate sa se afirme politic au preferat sa fie pe lista unui partid.
In alegerile locale din 2004 argumentul ca "femeile sunt mai gospodine", lait-motiv pe care au mizat partidele, nu a convins, nu au fost crezute ca sunt capabile sa faca ordine in treburile orasului.
Desigur si pentru ca nu au fost promovate candidate care sa prezinte clar, concret, ca pot fi mai bune decit contracandidatii barbati. Femeile care vor sa intre in politica trebuie sa fie pregatite sa joace dur si sa fie extrem de bine pregatite, tocmai fiindca exista prejudecati. Alegatorii s-au saturat de incompetenta.

Personal, ca initiatoare a miscarii de femei, implicata de 14 ani in promovarea unui statut corespunzator al femeilor in Romania sustin in continuare necesitatea unei mai mari implicari a femeilor in politica. Este intradevar revoltator de mic procentul participarii femeilor la viata publica, in pozitii de decizie. Este timpul ca aceasta ,,majoritate minoritara'' sa inceapa sa isi impuna punctul de vedere care pot fi deosebit de benefic.
Ce se asteapta la alegerile din toamna?
Femei candidate - de exceptie.
Partidele nu trebuie sa fie reticente in a miza pe o femeie intr-o cursa electorala dar trebuie sa acorde mai multa atentie sustinerii si pregatirii lor, sa le ofere sansa unui tip de discurs care sa cucereasca electoratul feminin si nu numai.
Electoratul trebuie pregatit pentru a accepta si sustine personalitati feminine care au cuvint serios de spus, care pot shimba viata urbei prin solutii concrete, care pot fi un exemplu in societate, pentru a evita in urmatorii ani mentinerea structurilor aproape exclusiv masculine care conduc astazi societatea.

Zilele trecute am fost invitata la una dintre intrunirile organizate de echipa de experti din Spania si MMSSF pentru infiintarea mult asteptatei Agentii Nationale pentru Egalitate de Sanse (ianuarie 2005), proiect finantat de Comisia Europeana cu aproape 2mil. Euro.
Mi-am exprimat satisfactia de a avea posibilitatea sa invatam din experienta partenerilor spanioli, de a vedea cum un Institut al femeilor, care este sustinut guvernamental conlucreaza si sustine organizatiile de femei din Spania, de a afla procentajul mare al femeilor in pozitii de decizie!
Cu aceasta ocazie mi-am aratat disponibilitatea de a participa cu Asociatia Femeilor din Romania si Reteaua Nationala a ong-urilor de femei din Romania pe care le conduc, la realizarea proiectului de infiintare a Agentiei Nationale pentru egalitate de sanse din Romania.
Am primit un raspuns, care m-a edificat inca odata asupra genului de functionar public - femeie - care este promovat de ani buni. Stimata d-na Marta Tarnea ne-a avertizat in mod ,,categoric'' ca numai daca ne vom [supune] conditiilor puse de ea si grupul care coordoneaza in minister acest proiect, daca vom inceta sa ne mai manifestam independent si vom face ce ni se spune, atunci vom putea fi parteneri ai ANES!
O abordare aroganta, atit de departe de modul in care vedem noi un parteneriat in favoarea femeilor Romaniei!
Este deci momentul sa ne gindim foarte bine pe cine propunem, sustinem [-- asa incit acestea sa fie persoane] care atunci cind ajung in anumite pozitii sa nu uite de unde au plecat!

Liliana Pagu, presedinte Asociatia Femeilor din Romania, coordinator national al Retelei organizatiilor de/pentru femei din Romania
Bucuresti POB 37-80 sector 2 TEL/FAX 40-21-3159859 mobil 0744561431
e-mail afr@afr.ro http://www.afr.ro

-- trimis pe 13 iunie 2004 pe societatea civila

Articol de opinie al lui Mircea Cartarescu -- mi se pare excelent, dar singurul comentariu ar fi ca ma face sa zimbesc cit de feminist e ceea ce spune dar cit de mult a tinut sa mentioneze ca "feminismul ii este strain". :)

----------------------------------------
Nu avem primarite. Pacat!

Exista multe standarde pentru aprecierea gradului de civilizatie al unei societati. S-a vorbit despre cantitatea de sapun folosita anual, despre libertatile cetatenesti, despre calitatea invatamantului.

Despre capacitatea de a construi sosele bune, despre puterea de a da poeti si filozofi importanti. Dar eu cred ca unul dintre criteriile cele mai sensibile, care practic nu da gres niciodata, este felul in care, intr-o societate, femeia este privita si se priveste pe sine. Din acest punct de vedere, mai mult decat din toate celelalte, lumea romaneasca e una primitiva cu asupra de masura. Poate ca economia noastra o sa se acomodeze, cat de cat, in timp, cu cea europeana. Poate-o sa invatam mai multe limbi straine si-o sa renuntam la proverbiala noastra smecherie. Dar atata vreme cat nu respectam femeia de langa noi ca pe noi insine n-am facut nimic si nici n-o sa facem.

E inutil sa vin cu exemple din viata de zi cu zi, oricat ar fi de “picante“ sau de revoltatoare. Cu cat cobori mai mult in Romania profunda (care-ncepe dincolo de limitele unei mici lumi manierate si nu exclude nici universitari, nici ministri, nici alti oameni cu scoala si pretentii), cu atat sarcasmul impotriva femeii este mai mare. Vorbim azi cu oroare despre antisemiti si despre cei care mananca unguri pe paine, dar acestia sunt in Romania o (periculoasa) minoritate. Pe cand cei ce dispretuiesc femeia, care ii neaga tinuta morala sau intelectuala, care-o exclud sistematic din spatiul public sunt larga majoritate a romanilor de amandoua sexele. Nu rasismul sau sovinismul national sunt azi cea mai raspandita forma de discriminare, ci brutala sau discreta, instinctiva sau argumentata “stiintific“ discriminare a femeii. Pentru omul de rand (intrati in vorba cu taximetristii, de exemplu), “femeia nu e om“, “toate sunt curve cu exceptia mamei si surorii tale“, femeia la volan e o calamitate etc. Pentru autoritati, de asemenea, femeile sunt cetateni de rangul al doilea: codul lor numeric personal incepe (ce simbol mai bun sa gasim?) cu cifra 2…

Ca orice ideologie, feminismul mi-e strain, desi ii recunosc necesitatea. In varianta lui radicala, el devine de altfel la fel de odios ca orice alt sovinism. Nu observ toate cele de mai sus dintr-un punct de vedere feminist, ci pur si simplu din perspectiva bunului-simt. Vad in jurul meu, pretutindeni, femei destepte si capabile care sunt impiedicate, pe nenumarate cai, sa reverse asupra noastra inteligenta si calitatile lor de organizatori.

Nu mai de mult decat la recentele alegeri un lucru a fost inca si mai clar decat faptul ca PSD-ul a pierdut pe toate planurile, si anume faptul ca femeile au pierdut pe toate planurile. Nu sunt un adept al PUR, dar faptul ca ei au trimis in lupta electorala femei (care au obtinut scoruri mici oricat de mari vedete ar fi fost) a fost un fapt care ar trebui apreciat la adevarata valoare. A fost un test pentru lumea romaneasca, picat cu brio de noi toti. De asemenea, esecul Ancai Boagiu in fata unui candidat, zic eu, mai sters se poate explica, macar partial, tot prin repulsia electoratului romanesc de a vota femei. Pe cand (ca sa fac si o comparatie) in cea mai civilizata zona a lumii, in tarile scandinave, procentul femeilor parlamentari si ministri il depaseste uneori pe al barbatilor. In concluzie, la recentele alegeri nu au pierdut doar candidatele femei, ci am pierdut noi toti o data cu ele. Nu avem in Bucuresti, si nici aiurea, primarite, si e mare pacat.

OK, veti spune, barbatii nu vor vota femei din orgoliu, e “firesc“, nu-i asa? (doar acum cateva zile am auzit un universitar ca, daca l-ar injura un barbat, l-ar injura si el, dar daca l-ar injura o femeie ar bate-o pana n-ar mai sti de ea…). Dar de ce nici femeile nu voteaza semnificativ mai mult in favoarea candidatilor femei? Fiind mai numeroase decat barbatii, n-ar fi logic sa-si impuna vointa? Raspunsul e simplu: intr-o lume construita pe inegalitate, grupurile subordonate tind sa-si insuseasca ideologia grupurilor dominante si sa se vada pe sine asa cum sunt vazute de acestea. Femeia, in Romania, se vede pe sine cu ochii barbatului, are foarte putina stima de sine si se considera ea insasi incapabila sa faca fata in spatiul public.

Reconstruirea imaginii de sine a femeii, desfigurata de secole de dispret, e, pentru noi, mai necesara azi decat, sa zicem, reconstruirea infrastructurii de drumuri nationale. Pentru ca daca ea nu se intampla, vom continua sa pierdem la nesfarsit: in plan calculabil, un potential irosit deocamdata in mod stupid, iar in plan ne-calculabil, sansa de a intra si noi, de bine, de rau, in randul lumii civilizate.
-- Jurnalul National, 29 iunie 2004