Aniversare

Imi amintesc saptamana de dinaintea zilei mele de nastere. Aveam noua ani--insa aproape zece!--si de abia asteptam sa implinesc o "decada" (cand ai noua ani, cuvinte ca "decada" au o greutate care parca te ajuta sa cresti mai repede). Mama imi promisese ca imi va tine ziua separat (adica nu cu fratele meu, nascut in aprilie), ca voi putea invita pe cine vreau, si ca voi avea tort diplomat (care, pentru cei care nu isi mai aduc aminte, era sapte lei felia, adica o avere).

Cand colo, am mancat paine, si apa cu iod, si pastile de iod, si frica, si groaza, pentru ca aerul e otravit, insa nu chiar, sunt "unde" ca cele de radio, insa "unde" care iti patrund in corp, si in mancare, si in creier, si in ridichile de la unchiu din curte, pe care a trebuit sa le privesc cum se strica in pamant, pentru ca sunt, poate, otravite.

Imi amintesc zvonuri de cati oameni au murit "acolo," insa nimeni nu stie, e un mare secret, si totusi tanti de la dispensar merge din usa in usa, cu pastile, si cu sfaturi, si cu zvonuri, ca oamenii vor face cancer, mai ales cei tineri, si vor muri--si chiar au facut, si au murit, eu stiu de cel putin unul...

Ma mira si acum tacerea publica in jurul a ce s-a intamplat--nu a implicatiilor, asta ar fi prea mult, nu?--macar explozia, dezastrul, cataclismul, proportia exagerata, miile de oameni care au murit, tacerea care a ramas in urma.

Ma gandesc la micile dezastre, la pilulele anticonceptionale pentru care "nu sunt dovezi concludente" ca ar cauza cancer (asta pentru ca se vand prea bine, si de ce am pune pe piata altele, mai sigure si pentru barbati, cand putem abuza corpul feminin cum vrem), la plantele si animalele (pentru cei care servesc) modificate genetic, la teflonul de pe oale si cratite (ale carui aburi ucid mii de pasari de colivie pe an, si poate si oameni), si asa mai departe.

Propun sa vorbim despre ele cu voce tare, nu doar ca barfa/zvon (desi si zvonul are puterea lui subversiva), sa vorbim tot timpul, sa fim paranoici, si sceptici, sa punem intrebari, sa cerem informatii, sa refuzam, sa luam decizii, sa facem schimbari--cu micile dezastre in minte.

----------cernobal, 25 aprilie 1986-----------

Afisat de: Claudia la data de April 25, 2004 08:41 AM | TrackBack