Stare de detentie

-Castigatoarea birmaneza a Premiului Nobel pentru Pace, Aung San Suu Kyi, este tinuta in detentie din mai

Ultima data cand am vazut-o pe Aung San Suu Kyi in februarie, era pe scarile din fata casei familiei ei in zona universitara a Rangoonului, in Burma, facand cu mana in semn de la revedere. Masina noastra a iesit pe poarta de fier forjat, dar ea a ramas pe scari si a continuat sa priveasca in departare, dusa pe ganduri. Dupa ce am trecut de gardienii inarmati pana in dinti care ii inconjurau casa, m-am mai uitat o data in urma. Ea era inca acolo, cu mainile drepte pe langa corp, nemiscata. Apoi, foarte incet, s-a intors si a intrat in casa, singura.

Era o imagine coplesitoare, stranie. La momentul acela, laureata Premiului Nobel pentru Pace din 1991 mi-a parut insingurata si extrem de izolata. Conducea miscarea de democratizare a indelung-reprimatei sale tari, Burma, de 15 ani din care marea majoritate si-i petrecuse sub arest la domiciliu. Dar, in retrospect, acela a fost un moment calm. Cu cateva luni mai tarziu, situatia din Burma avea sa devina si mai complicata -- si periculoasa.

Pe 31 mai, incercand din nou sa o aduca la tacere, s-ar parea, agenti ai guvernului au arestat-o pe fragila Suu Kyi. O multime sprijinita de junta militara la putere atacase, cu bete de bambus ascutite si cu bare de fier, vehicolul cu care calatorea pentru a tine o prelegere in partea de nord a Burmei. Cateva zeci de suporteri de-ai ei au fost ucisi sau arestati; cu mult mai multi au fost batuti in mod brutal. Martorii spun ca femeile suportere au fost dezbracate la piele si abuzate.

Au existat dubii privind situatia lui Suu Kyi timp de sase luni cat a fost retinuta in "arest de protectie", cum s-a referit guvernul birmanez la incarcerarea ei. Intr-un sfarsit, la inceputul lui iulie, trimisul special al Natiunilor Unite Razali Ismail a obtinut invoire sa o vada pe Suu Kyi, si a raportat ca ea se gasea intr-o stare fizica si psihica buna. Suu Kyi ramane inca sub arest.

Conflictul dintre junta militara si "Doamna", cum e stiuta Aung San Suu Kyi in Burma, a atins un punct critic cu arestul ei. Le-a determinat pana si pe cele 14 femei membre ale Senatului Statelor Unite, la indemnul Senatoarei Dianne Feinstein (Democrata, California), sa ii trimita o scrisoare de suport pe 19 iunie, ziua in care ea a implinit 58 de ani. Scrisoarea spunea, printre altele: "Am vrea sa stii ca noi, cei care iubim libertatea si democratia in lume, suntem alaturi de tine".

Femeile, in special, au avut de suferit sub regimele represive care au condus Burma din anii '60, si de aceea nu e de mirare ca o campanie de presiune internationala pentru impunerea alegerilor libere in aceasta tara este condusa de femei. Departamentul de Stat al Statelor Unite a confirmat ca cel putin 36 800 femei au fost violate de soldati birmanezi. Multe din aceste femei au fost ucise de agresorii lor; din cele care supravietuiesc violurile in grup, o mare parte sunt infectate cu HIV ca rezultat. Rata de mortalitate materna in Burma este una din cele mai ridicate din Asia; mai mult de jumatate din acele morti rezulta din avorturi ilegale. Nu e disponibila nici o metoda contraceptiva. Traficul de sex este foarte raspandit.

Copii birmanezi sunt si ei in pericol: un sfert din cei intre 10 si 14 ani sunt fortati sa munceasca. Burma are 70 000 de copii soldati, unii si de 11 ani. Multi din ei au fost rapiti, si multi au fost siliti sa inghita amfetamine si whiskey pentru a-i constrange sa actioneze impotriva taranilor care rezista armatei. Numai o treime din copiii birmanezi termina cinci clase de scoala primara; in multe zone inaccesibile ale tarii nu exista nici un fel de educatie.

Lucrurile nu au stat asa dintotdeauna. Timp de secole, femeile birmaneze s-au bucurat de o egalitate aproximativa cu barbatii. Ele erau libere sa isi aleaga sotii si sa isi pastreze propriul nume dupa casatorie. Puteau sa isi controleze proprii bani. Puteau sa divorteze. De multe ori deveneau manageri de afaceri. Desi existau limite pentru rolul femeilor credincioase in Budism -- nu aveau voie sa intre in zona sacra a templelor -- femeile puteau primi o educatie la manastiri si de aceea aveau o rata foarte scazuta de analfabetism.

Astazi femeile sunt in esenta invizibile in intreprinderi comerciale majore, in diplomatia si sistemul politic din Burma, cu exceptia importanta a lui Aung San Suu Kyi, conform celor spuse de Mathea Falco, autoarea unei "white paper" despre Burma finalizat in aceasta vara pentru Consiliul pentru Relatii Internationale. Falco a mentionat intr-un interviu recent ca "armata nu permite succesul femeilor".

Ceea ce face cu atat mai remarcabila lupta si indrazneala lui Suu Kyi. Desi nu are nici 1,60 m in inaltime si cantareste nu cu mult peste 45 de kg, ea a tinut piept unei junte care detine cea mai mare armata din Asia de Sud-Vest. Ei au arme si tancuri; ea are idei si convingeri.

S-ar putea ca Aung San Suu Kyi sa nu fie un nume bine-cunoscut pentru americanii ce probabil ar reusi cu greu sa gaseasca Burma (numita Myanmar de regimul militar la putere) pe o harta, dar povestea vietii ei rivalizeaza ca anvergura actiunea din "Pe Aripile Vantului". Tatal ei, Generalul Aung San, a fost un erou de razboi si liderul miscarii pentru democratie in Burma dupa cel de-al doilea razboi mondial. A fost asasinat in 1947, cinci luni inainte de obtinerea independetei de Marea Britanie. Fiica lui avea pe atunci numai 2 ani. Mama lui Suu Kyi, o infirmiera pe vremea razboiului, a devenit mai tarziu ambasadoare in India.

Tanara Suu Kyi a facut facultatea la Oxford si s-a casatorit cu un chipes coleg de acolo, Michael Aris, care avea sa devina profesor de studii tibetane. A trait o viata linistita in Anglia ca sotie si mama a doi fii pana cand mama ei a suferit un atac de cord in 1988.

Intoarcerea lui Suu Kyi in Burma pentru a o ingriji pe mama ei s-a petrecut in mijlocul unei agitatii nationale, cand mii de studenti au fost ucisi de catre guvern in timpul unor demonstratii de protest. Ea a fost indemnata sa ramana in tara si sa ajute la conducerea luptei pentru democratie. Partidul ei politic, Liga Nationala pentru Democratie, a castigat o victorie electorala covarsitoare in 1990, dar regimul militar a refuzat sa renunte la putere.

Intre timp, Suu Kyi a ramas in Burma cu mari sacrificii personale. A putut sa-si vada cei doi fii numai din cand in cand. Cand sotul ei murea de cancer la prostata in 1999, junta a refuzat sa ii acorde viza pentru a o vedea pentru ultima oara.

Cu siguranta ca nu avem nevoie de inca o criza in lume la momentul de fata, dar din pacate situatia din Burma se inrautateste. Dealer-ii de droguri au transformat Burma intr-una din cele mai mari producatoare de heroina si amfetamine din lume. In acelasi timp, Burma are una din cele mai in crestere rate de SIDA din lume -- si unul din cele mai proaste sisteme de sanatate din lume.

Cand am vorbit cu Aung San Suu Kyi in februarie, aceasta m-a impresionat ca fiind foarte atenta, elocventa si clar nemultumita de lipsa de progres. "Avem mare nevoie sa democratizam tara", a spus. "Nu putem face nimic privind ingrozitoarele probleme sociale si economice pana cand nu facem ceva cu guvernul. Oamenii ar trebui sa poata sa traiasca fara sa se teama ca vor fi dusi cine stie unde in mijloc de noapte".

Chiar daca aceasta sustinatoare a democratiei va iesi nevatamata din incarcerare, se pare ca miscarea pentru alegeri libere a fost drastic afectata de masurile represive recente. Birourile partidului ei au fost incuiate cu lacate peste tot in tara. Lideri ai partidului au fost intemnitati. Si insasi "Doamna" se gaseste acum intr-un pericol mai mare ca niciodata.

Congresul Statelor Unite a votat sa intareasca sanctiunile impotriva Burmei, si Kofi Annan a declarat ca Natiunile Unite vor urmari sa exercite presiune asupra juntei birmaneze pentru a elibera-o pe Suu Kyi. Noi, toti ceilalti, asteptam si speram.

de Rena Pederson

Ms., toamna 2003

Pentru informatii suplimentare despre Aung San Suu Kyi si Burma, vezi www.burmaproject.org, www.burmanet.org si www.dassk.com.

Pentru o socanta analiza a situatiei femeilor birmaneze si violurilor comise de membri ai armatei, vezi www.ibiblio.org/freeburma/docs/school_for_rape.html.

Afisat de: Ruxi la data de September 24, 2003 09:20 PM | TrackBack