Despre Presa si Cenzura

In urma cu aproape o saptama, trei lucratori de la postul de radio EuropaFM au demisionat in urma unor presiuni din partea patronilor postului de a modifica/nu difuza anumite stiri. Imi imaginez ca evenimente de acest gen--pe care nu ar trebui sa ne fie frica sa le numim cenzura--se intampla in fiecare zi in Romania. Ceea ce poate o sa va surprinda (sau poate nu) este ce se intampla si in tara care se mandreste cu cea mai deplina libertate de expresie din lume. Procesul de editare si cenzurare a stirilor a fost transformat in rutina, iar aceata situatie li se pare perfect normala celor direct implicati.

Am inclus traducerea unui pasaj dintr-un interviu luat de Amy Goodman, DemocracyNow! (un post de radio independent) lui Aaron Brown (CNN, Newshight). Daca aveti rabdare, cititi textul integral. Merita.

AMY GOODMAN: spuneai ca vorbesti din Atlanta, si tocmai citeam un articol, de Robert Fisk, probabil ca ai auzit de el. E un reporter pentru un ziar care se numeste The Independent, in Marea Britanie. Articolul lui era despre reporterii care sunt stationati cu trupele americane sau britanice ("embedded reporters" in limba engleza). si discuta modul in care Pentagonul taie din transmisiunile reporterilor. Si citez: "Un nou sistem al CNN-ului de aprobabre a stirilor"--instructiuni clare pentru reporteri sa trimita textul stirilor unor persoane oficiale, anonime, in Atlanta, pentru o "curatare" de rigoare sugereaza faptul ca Pentagonul si Departamentul de Stat nu au de ce sa se teama, si la fel si Israelul. Si, intr-adevar, citind un document Cnn intitulat "Nota despre regulile de aprobare a textului stirilor" este de-a dreptul socant. "Toti reporterii care pregatesc stiri trebuie sa le predea pentru aprobare", "pachetele de stiri nu pot fi editate inainte de a fi aprobate. Toate pachetele care vin din afara Washingtonului, Los Angelesului, sau a New Yorkului, inclusiv toate birourile internationale trebuie sa treaca pe la randul din Atlanta pentru aprobare". Apoi, "textul unei stiri nu este aprobat pentru a fi televizat decat daca a fost aprobat de catre un director autorizat. Cand o stire este modificata, trebuie re-aprobata, de preferat de catre autoritatea care a dat autorizarea initiala", si Fisk subliniaza: "atentie la cuvintele cheie folosite--aprobat si autorizat".

AARON BROWN: OK, ma bucur ca ai adus vorba de asta. Pun pariu ca deja 50 de oameni mi-au trimis articolul asta--in primul rand, articolul dateaza de dinaintea razboiului--ca sa va ofer un pic de context. L-am citit si i-am spus unei persoane care mi l-a trimis: "Cred ca este cel mai tampit lucru pe care l-am citit vreodata". Cu siguranta e printre primele cinci. Credeti ca, si nu stiu unde ati lucrat pana acum, la ce post de televiziune sau agentie de stiri, dar credeti ca sunt, la New York Times, sau Village Voice, sau orice organizatie de stiri respectabila, poate si domnul Fisk are editori, nu stiu--nu au si ele editori care citesc stirea si spun "asta nu are nici un sens"? Asta e o intrebare pe care o pune orice editor. Este cinstit, echitabil? Acestea sunt intrebari pe care le pune un editor sau un redactor sau ar trebui sa le puna. Aceasta este profesiunea jurnalistica, asta este ceea ce facem noi. Pe de-o parte, exista reporteri, si pe de alta, redactori, si asta e meseria pentru fiecare din ei. nu e nimic nou in ceea ce priveste "randul". Cand eram la ABC, i se spunea "marginea". Un corespondent isi scria stirea, si noi o preluam pentru editorii de pe "margine". [...] Ne uitam la ele (stiri), asta este ceea ce fac redactorii. Asta se intampla in fiecare organizatie de stiri din tara.

Ceea ce mi se pare fascinant--si sa spun fascinant e prea putin--este ca in articolul lui Fisk se vorbeste despre asta de parca ar fi un fel de conspiratie, cand, de fapt, acesta este modul in care functioneaza orice organizatie de stiri care valoreaza si cat negru sub unghie. Reporterii vad ceea ce vad, si apoi spun ceea ce au vazut. Editorii, redactorii se uita la ceea ce au zis, si vad daca are vre-un sens. Toate aceste lucruri fac parte din reteta jurnalismului, oriunde in lume jurnalismul se face in mod responsabil. Dar el, sa spuna ceea ce a spus, si ar trebui sa fim sinceri in ceea ce-l priveste pe domnul Fisk--el intotdeauna a avut un punct de vedere, nu a fost impartial. Dar el sa spuna ceea ce a spus--mi se pare extraordinar--cand procesul asta e de rutina, ca si spalatul pe dinti, si asta spune multe despre el, si in cazul de fata, despre voi. Asta e jurnalismul, nu-i asa? Nu sunt si la new York Times editori care corecteaza stirile, schimba cuvinte si le trimit inapoi corespondentilor si-i intreaba, "ce zici, nu suna mai bine asa?". Asta e meseria, si el, sa scrie un articol cu adevarat caraghios ca si cum--secretatul Rumsfeld chiar sta pe randul acela si corecteaza stirile el insusi...

AMY GOODMAN: Tin sa iti multumesc ca ai fost de acord sa vorbesti cu noi. De ce te afli in Atlanta? De ce te-ai mutat din New York in Atlanta?

AARON BROWN: pentru acolo este organizatia, CNN-ul, si in vremuri ca acestea, cu stiri importante, transmisiuni continue si intalniri importante in care hotaram ce s acuratam si ce nu--trebuie sa fiu la aceeasi masa, ca anumite lucriri se fac mai bine stand la aceeasi masa decat vorbind la telefon.

AMY GOODMAN: La aceeasi masa cu...?

AARON BROWN: toti oamenii care sunt implicati in procesul editorial.

JEREMY SCAHILL: Aaron, va ganditi ca in viitor sa angajati un analist media care va fi impotriva razboiului?

AARON BROWN: Nu cred ca e o intrebare relevanta. Suntem in timpul unui razboi. Dupa razboi, vom vorbi despre cum va fi organizata perioada de ocupatie, daca este facuta cum trebuie de catre oamenii care trebuie, intr-un mad inteligent si echitabil, si care sunt implicatiile ocupatiei de catre americani a uneia dintre cele mai importante capitale arabe, si in acel moment, generalii [pe care i-am angajat] vor disparea de pe ecran pentru ca nu va mai fi un razboi la care sa comenteze, sau poate un alt razboi. Vom cauta tot felul de oameni care sa vorbeasca despre acele probleme.

AMY GOODMAN: Dar nu acum?

AARON BROWN: Nu, pentru ca e o chestiune irelevanta, o problema falsa.

AMY GOODMAN: A avea un analist care e impotriva razboiului, a-l avea la dispozitie asa cum ii aveti la dispozitie acum pe generali?

AARON BROWN: Da, si cum spunea fiica mea "nu stiu care parte a intrebarii m-a zapacit mai tare" dar nu cred ca e o intrebare relevanta, si nu-i folosim asa pe generalii pe care-i avem, asa, la dispozitie, punct. Si nu stiu de cate ori trebui sa vorbim despre acelasi lucru--nu cred ca folosim generalii sa vorbeasca despre razboi. Ii folosim doar ca sa ne spuna ce se intampla pe campul de bataie, si de ce. Asta e rolul pe care il joaca, si e foarte important.

...

Afisat de: Claudia la data de April 10, 2003 06:59 PM | TrackBack