Pentru inceput

Ideea pentru acest website (de fapt pentru necesitatea unui astfel de forum-resursa) mi-a venit cand am aflat ca Romania—de fapt cei din parlament si guvern—a fost de accord sa participe alaturi de Statele Unite la agresiunea impotriva Irakului, chiar si fara sprijinul Natiunilor Unite.

Mi s-a strans inima.

Tara mea, transformata intr-un cuib de mitraliera pentru o natiune care va privi, ghiftuita, razboiul la televizor.

Iar cei de la putere, imbatati de iluzia participarii—pentru prima data de partea care “conteaza”—la facerea istoriei. Oamenii mei, romani, unguri, rromi, facuti partasi la cel mai violent gest al istoriei de la razboiul din Vietnam incoace. Fara consintamantul lor. Pusi in pericol si inglodati in pacat fara macar a fi intrebati. Dar asa a fost din todeauna, nu, decizii politice dezastruoase (cu consecinte reale) facute in numele si pe spinarea noastra. I-am scris un email lung presedintelui Iliescu, la care, cum era de asteptat, nu am primit nici un raspuns. M-am trezit tanjind dupa o comunitate politica—chiar si una virtuala, daca nu fata-in-fata—cu care sa imi impartasesc temerile, si frica, si furia, si impreuna cu care sa am curajul si forta sa pot face ceva.

Prezenta militara americana in Romania are potentialul de a coaliza un numar de voci dizidente care, impreuna, pot induce o schimbare. Foarte posibil, aceasta schimbare nu va fi materiala, ci doar articularea, publica, a unei pozitii de dizidenta fata de politica si directia guvernului si a legislativului. Insa si acesta e un inceput, un prim pas inspre trezirea constiintei politice a celor care considera Romania casa lor.

Primul ghiont pe care l-as da somnului natiunii ar fi demolarea iluziei capitalismului uns cu unt si cu miere, si a unui vest binevoitor si iubitor care nu are nimic de castigat din interventiile—de toate felurile—in lumea a treia, unde ne aflam si noi. Ultimii treisprezece ani ne-au distrus infrastructura sociala, ne-au lasat saraci si obositi. Problema nu e ca “tranzitia” nu a fost facuta cum trebuie, ci ca a fost facuta fara a se tine seama de cel mai important element: oamenii. La fel si cu politica externa, a fost si este rupta cu totul de oamenii in numele si pe spinarea carora se face.

Am inclus pe lista de linkuri proiectul Rosia Montana, un exemplu de mobilizare a unei comunitati impotriva unor investitori fara scrupule (si a unui guvern si administratii corupte). In timp, vom include exemple similare din lumea intreaga (a treia si nu numai) cu speranta ca vom invata din ele si ca vom putea face la fel la noi acasa.

Iar in ceea ce priveste agresiunea impotriva Irakului, incercati sa va informati (din surse care nu sunt controlate de interesele corporatiilor americane), incercati sa evaluati cu un ochi critic situatia Romaniei prinsa acum in acest conflict, discutati cu cei din jur, exprimati-va temerile si dezacordul. Daca nu spunem ce gandim, nu vom fi auziti. Iar daca nu spunem suficient de tare, nu vom fi luati in seama.

Pace.

Afisat de: Claudia la data de March 18, 2003 05:16 AM | TrackBack